Vals Lent

Scurta istorie a Valsului Lent

Dansul este forma de expresie artistică cea mai accesibilă, pentru că nu ai nevoie de instrumente sau materiale pentru a crea.” (Costinel Mihaiu)

Valsul Vienez a fost introdus în Statele Unite în prima jumătate a secolului al XIX-lea, împreună cu Mazurka, Varşoviana şi Polka, toate acestea fiind cunoscute ca round dances. Pentru a vă putea face o idee în legătură cu impactul social pe care l-a avut acest dans la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX, trebuie să menţionăm că, în general, programul unui bal din acea perioadă cuprindea în proporţie de aproximativ 75% valsuri şi doar 25% alte dansuri. Prima atestare documentară a Valsului Vienez provine din oraşul Massachusetts, anul 1834 şi îl are ca protagonist pe Lorenzo Papanti, un profesor de dans din protipendada Bostonului acelei epoci. Acesta a fost invitat la o petrecere mondenă organizată la reşedinţa doamnei Otis Beacon Hill, ocazie cu care a făcut o demonstraţie de Vals Vienez, cucerind audienţa şi creând premizele răspândirii acestuia.

Din cauza ritmului alert al Valsului Vienez, destul de pretenţios şi greu de urmărit de către dansatorii obişnuiţi, precum şi a dorinţei de diversitate, muzicienii au redus tempo-ul muzicii începând să scrie şi să interpreteze muzica de Vals într-un ritm mai accesibil. Astfel, în anul 1870, în Statele Unite a apărut o formă mai lentă a rapidului Vals Vienez, dansată pe un tempo de 90 de bătăi pe minut. Cunoscut iniţial sub numele de „Bostonˮ, acest dans era caracterizat (printre altele), de întoarceri lente cu mişcări lungi şi alunecate. Dansatorii au început, de asemenea, să folosească avantajele generate de tempo-ul mai lent pentru a adăuga figuri noi, unele folosind ritmuri sincopate, altele având la bază „ezitările”. Acestea confereau dansului un  armec deosebit, făcându-l mai interesant de executat şi de privit.

O altă schimbare importantă care a avut o influenţă foarte mare în dezvoltarea ulterioară a dansurilor standard, a fost cea legată de poziţia tălpilor. Iniţial, acestea erau orientate în afară, ca în balet, Bostonul devenind astfel primul dans de salon în care tălpile rămâneau în general paralele în timpul păşirii. Deşi a dispărut la sfârşitul celui de-al doilea deceniu al secolului XX, Bostonul este unanim considerat precursorul Valsului de stil internaţional pe care îl cunoaştem astăzi sub numele de Vals Lent. Varianta modernă a acestuia din urmă a apărut în jurul anului 1910, fiind studiată şi dezvoltată de către profesorii de dans din Anglia. Forma actuală a dansului a fost descrisă ca derivând atât din Landler, cât şi din Boston,  prumutând elemente din amândouă. Un rol foarte important în dezvoltarea Valsului Lent l-au avut doamna Josephine Bradly şi domnul Victor Silvester, precum şi perechea de dansatori formată din Maxwell Steward şi Pat Sykes. De asemenea, o contribuţie importantă la standardizarea figurilor acestui dans a avut-o Societatea Imperială a Profesorilor de Dans (I.S.T.D) şi în special Alex Moore.

După o evoluţie de aproape un secol, Valsul Lent este astăzi un dans elegant, caracterizat de acţiunea swing (consecinţă a combinării deplasărilor concomitente pe orizontală şi pe verticală a centrului de greutate al perechilor).
În structurile coregrafice caracteristice acestui dans predomină întoarcerile în sens orar sau antiorar. Figurile de bază la nivelul de început includ o succesiune de 3 paşi, numită Chasse Turn, picioarele ajungând unul lângă celălalt pe al treilea pas. Fără a avea pretenţia că am tratat exhaustiv acest topic, am încercat să vă oferim câteva repere care să vă permită să vă faceţi o idee despre geneza Valsului Lent. Acest dans este caracterizat de întoarceri continue, suprapuse pe ridicări şi coborâri ample ale centrului de greutate. Este dansul cu cele mai mari variaţii pe verticală ale centrului de greutate, datorită faptului că în multe din figuri dansatorii finalizează cu picioarele apropiate. Ţinând cont că, în general, muzica de Vals Lent are un caracter romantic, mişcările dansatorilor trebuie să fie continue şi moi.

„Dansul îţi captivează corpul, dar îţi eliberează sufletul.”

Costin Mihaiu